Ciolacu să stopeze risipa cu secretariatul care a transformat Revoluția într-o afacere

Marcel Ciolacu și-a început mandatul de premier cu promisiuni de reducere a risipei. USR îi propune să înceapă cu desființarea Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist.

Actualul premier și președinte al PSD a devenit „luptător cu rol determinant în victoria Revoluției Române”, ieșind în stradă la Buzău chiar înainte ca Revoluția să fi început la Timișoara. A primit certificatul de revoluționar de la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Acest Secretariat a transformat recunoașterea meritelor revoluționarilor într-o afacere, iar această situație de batjocură la adresa celor care și-au dat viața sau au fost răniți pentru libertatea noastră trebuie îndreptată. Oportuniștii n-ar trebui să beneficieze de nimic din drepturile pe care le prevede legea acum.

Secretariatul pentru acordarea recunoașterii meritelor revoluționarilor este o structură de 35 de oameni, cu 4 demnitari – 1 secretar de stat, 1 subsecretar de stat, 1 secretar general și 1 secretar general adjunct, cu un buget anual de 5 milioane de lei, din care 3 milioane de lei pentru salarii. (http://sspr.gov.ro/w/organigrama/)

Din banii pe care îi toacă anual Secretariatul revoluționarilor, s-ar putea asigura masă caldă pentru 200.000 de copii sau s-ar putea ține la școală 438 de copii sărăci.

În acest context, USR propune și desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989, o sinecură pentru Ion Iliescu și alții. În 2022 au fost aprobate 2,5 milioane de lei de la bugetul de stat pentru o instituție-sinecură care numără 36 de persoane, iar pentru 2023 au fost aprobate alte 3 milioane de lei.

USR a depus, din aprilie 2021, un proiect de lege pentru desființarea IRRD. Adoptat de Senat pe 22 iunie 2021 (prin votul PNL, USR, UDMR și AUR), proiectul este îngropat din iunie 2021 la Camera Deputaților.

(http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=19408)

„E o nedreptate față de eroi să ținem patru demnitari pentru a plăti indemnizații la peste 30 de ani de la Revoluție. Doar răniții și urmașii celor morți ar trebui să primească compensații, nu oameni în toată puterea. Iar instituția nu își are rostul, dosarele pot fi în plată automat. Cât despre Institutul Revoluției, singura tentativă de a face lumină în istoria Revoluției a fost atunci când era Andrei Ursu acolo. Drept urmare, a fost dat afară de falși revoluționari și de securiști. Andrei Ursu a adus argumente că instituția are acum un rol pervers: de a proteja implicarea securiștilor în Revoluție și ascunderea adevărului. Trebuie desființată”, afirmă Cristian Ghinea, coordonatorul Departamentului de Politici Publice al USR.

Articolul Ciolacu să stopeze risipa cu secretariatul care a transformat Revoluția într-o afacere apare prima dată în Uniunea Salvați România.

Dan Lungu, inițiativă legislativă pentru declararea Iașului „Oraș – martir al Revoluției din Decembrie 1989”

Dan Lungu, senator USR, a înaintat Biroului permanent al
Senatului spre dezbatere și adoptare o inițiativă legislativă pentru declararea
Municipiului Iași, „Oraș – martir al Revoluției din Decembrie 1989”. Această propunere a apărut în contextul în care, în luna
decembrie a acestui an, se împlinesc 30 de ani de la manifestările curajoase de
contestare a dictaturii din România, petrecute în 1989 și pe fondul faptului că
deși întâmplările, documentele și istoricii consemnează importanța pe care
Iașul a avut-o în anul 1989, titlul de „Oraș – martir” nu este încă unul
atribuit orașului în mod oficial.

Potrivit istoricilor, manifestările împotriva regimului dictatorial, din
1989, au fost inițiate la Iași, de un grup de dizidenți care au început să
pună la cale o demonstrație împotriva regimului. Aceștia s-au mobilizat treptat
și, deși și-au dat seama că în timpul organzării a existat o scurgere de
informații, și-au asumat riscul mai departe și au continuat să se pregătească. Astfel
că, evenimentele care au dus la răsturnarea regimului au izbucnit inițial în
noaptea dintre 13 și 14 decembrie, când manifestele tiparite ale organizatorilor,
care anunțau evenimentul, au început să fie distribuite. Miliția și Securitatea însă i-au identificat și i-au
arestat extrem de rapid, pentru a preveni ceea ce avea să izbucnească după
câteva zile la Timișoara. Evenimentul
ar fi trebuit, conform planurilor acestora, să se desfășoare pe data de 14
decembrie, în Piața Unirii din Iași. 

„Nu trebuie să ignorăm această ordine cronologică a faptelor, actele de
curaj ale românilor și pierderile pe care ei le-au suferit în 1989. Anul
acesta, la împlinirea a 30 de ani de la Revoluție, cred că e important ca
absolut toate întâmplările de atunci să fie readuse în amintire și incluse în
istoria noastră recentă prin toate mijloacele de care dispunem – fie ele
unele educative, fie culturale sau legislative. Ieșenii trebuie să știe și să
conștientizeze rolul pe care Iașul l-a avut în 1989”, a menționat Dan Lungu,
senator USR. Totodată, acesta a adăugat și faptul că există numeroase
scrieri în care este consemnată importanța manifestațiilor organizate de către
dizidenții ieșeni și că titlul de „Oraș – martir” nu ar face decât să aducă
mai aproape adevărurile istoriei recente de comunitatea locală.

Printre scrierile menționate de către senatorul USR și în expunerea de
motive a inițiativei legislative înaintate se numără volumul Dictatura
lui Nicolae Ceaușescu 1965-1989: Geniul Carpaților, semnat de istoricul
polonez Adam Burakowski, sau Memorialul durerii: Întuneric și lumină,
al jurnalistei Lucia Hossu Longin. Aceasta din urmă specifică, în volumul său,
faptul că „Iașul a creat, în 1989, o stare de spirit. Mișcarea din Piața Unirii
a simbolizat trezirea societății civile după aproape patruzeci și cinci de ani
de tăcere și inacțiune. În manualul de istorie a României, se recunoaște că,
pe 14 decembrie 1989, la Iași, a fost o încercare de răsturnare a regimului,
înăbușită în față. Semnalul de la Iași a intrat în istoria și în cronologia
Revoluției”.

Textul inițiativei legislative poate fi consultat accesând linkul următor: https://www.senat.ro/FisaSenator.aspx?ParlamentarID=b932a23d-d027-4c84-867e-767a1ec67db3

Articolul Dan Lungu, inițiativă legislativă pentru declararea Iașului „Oraș – martir al Revoluției din Decembrie 1989” apare prima dată în Uniunea Salvați România.

Dan Barna, discurs în Parlament cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din Timișoara

Dan Barna, președintele USR a ținut un discurs la ședința solemnă a Parlamentului cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la începutul Revoluției din Timișoara.

Președintele USR a transmis recunoștință familiilor și apropiaților victimelor Revoluției din decembrie 1989 și a subliniat importanța soluționării dosarului Revoluției. 

“Suntem, împreună, de 30 de ani, martori ai incapacității statului român. Ai complicității sale cu criminalii din 1989. De abia azi, la 30 de ani de la Revoluție, dosarul a ajuns în instanță. Un proces care trebuia să înceapă moral în 1990, începe abia în 2019. Un proces care ar trebui să ne ajute să facem distincția între călăi și victimă, care ar trebui să scoată definitiv din viața publică ucigași de vise și suflete, profitori și impostori începe dureros de târziu. Poate și pentru că încă nu își cunoaște încă trecutul, România îi repetă greșelile în prezent. Câtă vreme dosarele privind evenimentele din decembrie 89 nu sunt finalizate cu decizii definitive, statul român din care facem cu toții parte e doar pe jumătate legitim. Iar Revoluția rămâne o revoluție neterminată.”, a transmis Dan Barna, de la tribuna Parlamentului. 

Redăm discursul integral:

Domnule președinte 

Domnule prim-ministru

Doamnelor și domnilor deputați și senatori 

Pe 21 Decembrie 1989, la Cluj, printre românii aflați în stradă era și Călin Nemeș. Unul dintre mulții eroi care în doar câteva zile au reușit să recupereze întreaga demnitate a unui popor. Unul dintre cei mulți care au înțeles atunci, în ‘89 că o țară nu se construiește cu oameni care stau deoparte. 

Călin a avut atunci curajul să îi privească în ochi pe cei veniți să înnăbușe Revoluția în sânge.

Ca el au fost, în acele zile, zeci de mii de oameni, mai întâi la Timișoara, apoi la București, Cluj, Sibiu, Iași și multe alte orașe. 

Fără curajul lor, niciunul dintre noi nu ar fi fost aici, acum, într-un Parlament al unei țări libere.  

Fără setea lor de libertate, niciunul dintre noi nu ar fi avut șansa de a-și împlini destinul, noi nu am fi existat aici.

Cine au fost acești oameni? Au fost români simpli, din toate categoriile. Muncitori, profesori, ingineri, studenți. De toate vârstele, dar cei mai mulți au fost ales tineri. 

În decembrie ‘89, România s-a scuturat de o dictatură decrepită, ineptă și criminală care ne-a scos pentru o buzată de timp din Europa. S-a întâmplat așa pentru că, și în cele mai negre timpuri, românii au știut să își păstreze mândria, au știut să fie demni și au știut să reziste. 

Și când au decis că e timpul să se facă auziți, i-a auzit o lume întreagă. 

45 de ani, regimul comunist a încercat să creeze oameni după chipul și asemănarea lor. 

N-au reușit. Nu aici, NU în România. 

Ce au reușit însă, a fost să confiște și să risipească potențialul acestei țări. Să ne scoată pentru o vreme în afara istoriei Europei. În acel decembrie, românii și-au cerut înapoi locul în lumea civilizată.

În decembrie ‘89, românii au cerut libertate și bunăstare. 

Sunt 30 de ani de atunci și, privind înapoi, vedem că idealurile celor care au ieșit în stradă atunci sunt împlinite doar pe jumătate. 

Da, avem libertate. Dar ce facem cu libertatea noastră? 

Reușim oare să o administrăm așa cum se cuvine? Le oferim concetățenilor noștri o viață așa cum merită? Sunt sistemele noastre publice de sănătate, educație și siguranță construite astfel încât  românul de rând să se bucure de roadele libertății?

Știm prea bine că nu. Acel „că așa-i la noi ” continuă încă să fie la 30 de ani de la Revoluție un lait motiv al cotidianului nostru.

Câtă vreme e așa, câtă vreme libertatea nu vom reuși să transformăm libertatea în bunăstare, decență și civilizație Revoluția română ramane o revoluție neterminată.

Doamnelor și domnilor 

Am început acest discurs cu omagiu adus celor care și-au dat viața în acele zile. Dați-mi voie să transmit recunoștința mea și familiilor și apropiaților acestor oameni. Ei continuă să poarte în suflet suferința în sufletele lor. 

Și o să le spun că au dreptate să ne facă reproșuri. Au dreptate să pună întrebări. Au dreptate să ceară imperativ răspunsuri. 

Suntem, împreună, de 30 de ani, martori ai incapacității statului român. Ai complicității sale cu criminalii din 1989. 

De abia azi, la 30 de ani de la Revoluție, dosarul a ajuns în instanță. Un proces care trebuia să înceapă moral în 1990, începe abia în 2019. 

Un proces care ar trebui să ne ajute să facem distincția între călăi și victimă, care ar trebui să scoată definitiv din viața publică ucigași de vise și suflete, profitori și impostori începe dureros de târziu. 

Poate și pentru că încă nu își cunoaște încă trecutul, România îi repetă greșelile în prezent.

Câtă vreme dosarele privind evenimentele din decembrie 89 nu sunt finalizate cu decizii definitive, statul român din care facem cu toții parte e doar pe jumătate legitim. Iar Revoluția rămâne o revoluție neterminată.

Doamnelor și domnilor 

Ca partid format din oameni care nu au nicio legătură cu comunismul, cu autoritarismul și cu disprețul cetățenilor, Uniunea Salvați România va milita întotdeauna pentru stat de drept și pentru economie de piață unde inițiativa și meritocrația sunt recunoscute. 

În 1989 aveam 14 ani, locuiam în Sibiu și priveam curios cum tineri soldați cu doar câțiva ani mai mari decât mine descărcau încărcătoare prin ferestrele și podurile vecinilor în căutarea naivă a unor imaginari teroriști. Prin ochii mei de copil speram ca acele evenimente să schimbe România astfel încât să pot ajunge și eu să văd… piramidele din Egipt. 

Fiecare dintre colegii mei și probabil mulți dintre dumneavoastră au avut atunci câte un astfel de vis.

S-a născut o nouă clasă politică pentru că și astăzi sunt oameni cu vise care nu mai vor să stea deoparte. Oameni pentru care succesul personal nu e complet dacă nu e parte a unui succes mai mare al societății în care trăiesc și în care vor să-și crească copiii. Oameni care vor valori occidentale, vor infrastructură decentă, vor spitale curate, vor sisteme publice funcționale, vor competență și respect în funcții publice, vor transparență și vor meritocrație. Și toate acestea aici în România pentru că noi credem că se poate.

Este misiunea generației noastre și ea nu poate fi împlinită câtă vreme din această țară se pleacă ca în vremuri de război. 

Suntem datori eroilor din 1989, suntem datori părinților noștri, suntem datori celor ce vor veni după noi și ne suntem de fapt datori nouă înșine. 

Suntem datori nouă înșine să terminăm Revoluția începută atunci. 

Dragi colegi

Pe 21 decembrie 1989, la Cluj, Călin Nemeș i-a privit în ochi pe cei trimiși să oprească manifestațiile împotriva dictaturii. I-a privit în ochi și le-a zis: “Trageți, am o singură inimă”.

România pe care oamenii cinstiți o vor este o țară în al cărei piept va bate întotdeauna inima lui Călin Nemeș. 

Să nu uităm asta niciodată! 

Vă mulțumesc.

Articolul Dan Barna, discurs în Parlament cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la Revoluția din Timișoara apare prima dată în Uniunea Salvați România.